Exploatarea unei relații amoroase sau sexuale pentru obținerea de informații sensibile, influențarea unei ținte sau compromisul personal reprezintă o practică veche în arsenalul serviciilor de informații, cunoscută sub numele de „capcană cu miere”. Această metodologie, recent adusă în atenția publicului prin scandalul care îl vizează pe Jensen Huang, CEO-ul gigantului de semiconductori Nvidia, continuă să fie un instrument activ de spionaj global.
Jensen Huang se află în centrul unui scandal legat de o relație extraconjugală cu Alice Huang. Autoritățile americane acuză această femeie, care ocupase un post de conducere la Megaspeed, o companie singaporeză specializată în infrastructuri de calcul pentru Inteligență Artificială și clientă a Nvidia, că ar fi lucrat pentru serviciile de spionaj chineze. Beijingul a respins acuzațiile, dar cercetătorul Clement Renault, de la Institutul de Cercetări Strategice din cadrul Școlii Militare (IRSEM) din Paris, notează un detaliu semnificativ: Alice Huang ar fi fost recrutată de Ministerul Siguranței Statului chinez, fiind poziționată strategic pentru a iniția contactul cu un personaj cheie în competiția tehnologică actuală.
Istoria spionajului este bogată în astfel de intervenții. One dintre cele mai celebre figuri este dansatoarea exotică Mata Hari, care a spionat pentru Germania în timpul Primului Război Mondial. În timpul Războiului Rece, cazul ambasadorului Franței la Moscova, Maurice Dejean, rechemat în 1964 de președintele Charles de Gaulle din cauza unei relații extraconjugale, rămâne un exemplu celebru. Același expert, Clement Renault, rememorează și scandalul din anii 1960 privind John Vassal, angajat al Ambasadei Britanice, șantajat de KGB cu fotografii intime realizate la Moscova.
Alte cazuri ilustrațiunează varietatea tacticilor. În anii 1980, Mossad israelian a folosit o femeie, Cindy, pentru a-l seduce pe Mordechai Vanunu, care dezvăluise programul nuclear israelian în Sunday Times; Vanunu a fost condus la Roma, unde a fost răpit și dus în Israel. Un caz de lungă durată este cel al artistului liric Shi Pei Pu, agent al serviciilor chineze, care a întreținut timp de 20 de ani, începând cu 1964, o relație cu Bernard Boursicot, angajat al Ministerului Francez de Externe, furnizându-i informații diplomatice.
Sursa compromiterii poate fi un agent special antrenat sau o persoană care nu făcea parte inițial din structurile de spionaj. Renault menționează „Romeo” din Germania de Est, instruiți de Markus Wolf, care capitalizează pe penuria de bărbați celibatari din Germania de Vest în perioada postbelică. De asemenea, pot fi recritate Prostituate sau persoane care nu erau inițial agenți.
O abordare mai brutală a fost descrisă de un fost membru al unui serviciu de securitate din Franța, care relatează cum o femeie sud-americană, prezintându-se ca jurnalistă, a încercat să îl acceseze pe superiorul său. Femeia era evazivă cu privire la scopul interviului, dar îi trimitea mesaje despre mariajul ei problematic și fotografii intime pe telefonul său.
Potrivit lui Renault, orice serviciu de informații poate recurge teoretic la această metodă, dar ea necesită un nivel ridicat de implicare fizică și personală din partea agentului. Regimurile autoritare, care pot exercita presiuni asupra cetățenilor lor sau sunt puternic ideologizate, sunt mai susceptibile să obțină astfel de angajamente de la agenții lor.
Serviciile de contraspionaj își înmulțesc avertismentele. DGSI francez a lansat un videoclip intitulat „Prins în capcană de un serviciu străin. Nu este niciodată prea târziu să ceri ajutor”. Autoritățile din Regatul Unit recomandă prudență: „Dacă o propunere vă pare pur și simplu prea frumoasă pentru a fi adevărată, ar trebui să dați dovadă de prudență”.
Exploatarea unei relații amoroase sau sexuale pentru a obține informații, pentru a influența o țintă sau pentru a compromite o persoană reprezintă o practică veche a serviciilor de informații, supranumită „capcana cu miere”, informează luni AFP.
Jensen Huang, CEO-ul producătorului Nvidia, un gigant din sectorul semiconductorilor, este implicat într-un scandal legat de o relație extraconjugală cu o femeie acuzată de autoritățile americane că ar lucra pentru serviciile de spionaj ale Chinei, o acuzație respinsă însă de Beijing. „În cazul Nvidia, Alice Huang a ocupat un post de conducere la Megaspeed, o companie singaporeză specializată în infrastructuri de calcul pentru AI și clientă a Nvidia. Ea ar fi fost recrutată, așadar, de Ministerul Siguranței Statului (din China - n.red.) ca un agent perfect poziționat pentru a iniția un contact. Ceea ce este interesant în acest caz este faptul că un personaj-cheie din războiul AI (Jensen Huang - n.red.) a căzut în plasa unei operațiuni relativ clasice”, a dezvăluit Clement Renault.
Istoria este plină de cazuri în care politicieni sau persoane cu acces la informații sensibile au căzut în plasa unor femei sau bărbați care aveau misiunea de a-i seduce pentru a sustrage de la ei diverse informații sau pentru a-i constrânge să întreprindă anumite acțiuni, notează AFP, citată de Agerpres. Una dintre cele mai renumite personalități din lumea spionajului este dansatoarea exotică Mata Hari, care a spionat pentru Germania în timpul Primului Război Mondial. „În timpul Războiului Rece, cazul ambasadorului Franței la Moscova, Maurice Dejean, rechemat în țară de președintele francez Charles De Gaulle în 1964 din cauza unei relații extraconjugale, este un exemplu celebru”, a declarat Clement Renault, cercetător în informații și strategie la Institutul de Cercetări Strategice din cadrul Școlii Militare (IRSEM) din Paris. O remarcă atribuită președintelui De Gaulle a intrat în posteritate: „Ei bine, Dejean, ne dedăm la aventuri amoroase?”. Scandalul în care a fost implicat John Vassal în anii 1960 este un alt exemplu, reamintește Clement Renault, vorbind despre perioada în care KGB a utilizat fotografii intime și cu caracter homosexual realizate la Moscova pentru a-l șantaja pe acest angajat al Ambasadei britanice.
„În anii 1980, israelienii i-au întins o capcană lui Mordechai Vanunu - care făcuse dezvăluiri despre programul nuclear israelian în Sunday Times - cu ajutorul unei femei”, Cindy, care l-a sedus și „l-a convins să vină să se întâlnească cu ea la Roma, unde el a fost însă răpit și dus în Israel de agenți de la Mossad”, a adăugat cercetătorul francez. Uneori, victima rămâne mulți ani prinsă în capcană: timp de 20 de ani, începând din 1964, Shi Pei Pu, un artist liric chinez - în realitate un agent al serviciilor chineze - a întreținut o relație amoroasă cu francezul Bernard Boursicot, un angajat al Ministerului de Externe al Franței, care i-a furnizat informații diplomatice.
Sursa acțiunilor de compromitere poate avea mai multe profiluri. Poate fi vorba despre agenți special antrenați în acest scop, precum celebrii „Romeo” din Germania de Est, pregătiți de maestrul în arta spionajului Markus Wolf, în perioada postbelică. „Din cauza penuriei de bărbați celibatari, o altă consecință a războiului, femeile necăsătorite din Germania de Vest, în căutare de companie, au devenit ținte privilegiate pentru spionii est-germani”, a reamintit CIA într-un dosar întocmit pe această temă. Însă poate fi vorba și despre prostituate recrutate special pentru astfel de misiuni sau despre persoane care nu făceau parte, inițial, din serviciile de spionaj. Uneori, abordările dau dovadă de mult mai puțină finețe, după cum a povestit pentru AFP un fost membru al unui serviciu de securitate din Franța: „Eu lucram pentru un înalt responsabil din aparatul de securitate. O femeie originară dintr-o țară sud-americană, cu un trecut sinuos, a intrat în legătură cu mine, prezentându-se ca o jurnalistă care voia să-i ia un interviu șefului meu. Am întâlnit-o de două ori. De fiecare dată, a fost evazivă cu privire la meseria ei de jurnalistă și la obiectul interviului său, dar, în schimb, îmi tot spunea că mariajul ei mergea tot mai rău și îmi arăta pe telefonul său fotografii cu ea în lenjerie intimă”.
„Orice serviciu de informații ar putea, teoretic, să recurgă la acțiuni de compromitere și la acest tip de metodă”, a explicat Clement Renault. „Totuși, acest gen de misiune necesită un nivel foarte ridicat de implicare fizică și personală din partea agentului. Regimurile autoritare, care dispun de capacități de presiune asupra cetățenilor lor sau care sunt foarte ideologizate, sunt susceptibile, așadar, să poată să pretindă un astfel de angajament de la agenții lor”, a adăugat specialistul francez.
Serviciile de contraspionaj și-au înmulțit în ultima vreme avertizările și recomandările. În Franța, de exemplu, DGSI - serviciul însărcinat cu securitatea internă - a publicat pe YouTube un videoclip intitulat „Prins în capcană de un serviciu străin. Nu este niciodată prea târziu să ceri ajutor”. „Dacă o propunere vă pare pur și simplu prea frumoasă pentru a fi adevărată, ar trebui să dați dovadă de prudență”, au recomandat, la rândul lor, autoritățile din Regatul Unit.