Copiii de la Edinburgh Academy au suferit „abuzuri groaznice” timp de decenii, în timp ce școala a ignorat plângerile și s-a concentrat pe protejarea reputației sale, a constatat Scottish Child Abuse Inquiry.
Președinta anchetei, Lady Smith, a constatat că elevii au fost abuzați sexual de către personal timp de patru decenii, între anii 1950 și 1980, și au supraviețuit abuzurilor fizice și emoționale.
Unii pensionari de la școală au trăit într-un „stare permanentă de frică”, iar instituția a „eșuat să se privească printr-o lentilă realistă și critică”, a declarat Lady Smith.
Prezentatorul Nicky Campbell, care a frecventat școala între 1966 și 1978, a fost printre cei care au depus mărturie la anchetă, descriindu-se ca fiind „haosat” noaptea de amintirile din școală.
Printre agresori s-au numărat profesorul Hamish Dawson (decedat în 2009) și fostul director de locuințe John Brownlee.
Editura Edinburgh Academy și-a exprimat „scuze sincere” tuturor celor afectați de abuzurile de la școală și a declarat că își educă elevii actuali într-un „mediu îngrijitor și suportiv”.
La publicarea concluziilor, Lady Smith a afirmat: „Pentru decenii, școala a eșuat să se analizeze critic. Era clar că se presupunea că abuzul nu ar fi avut loc; când s-a întâmplat, școala nu a putut accepta, nu a adresat situația și nu a recunoscut riscul continuării. Acomplisența era regula.”
Atunci când se formulează plângeri, acestea fie erau neîncăporate, fie lăsate nerezolvate. Personalul a ales să nu observe și să evite intervenția sau investigarea, deși existau semne evidente.
„Copiii au fost abandonați, într-atât încât a existat un abuz groaznic”, a spus ea.
În 2024, John Brownlee, în vârstă de 89 de ani, a fost condamnat de o instanță că a comis acte de abuz fizic și emoțional „cruel și neobișnuit” asupra elevilor între 1967 și 1991, dar a fost declarat medical inapt să facă față procesului și nu a primit pedeapsă.
Lady Smith a constatat că homofobia era răspândită la academie, în timp ce rasismul era prezent chiar și la pregătirea școlară, implicând adesea sentiment anti-englezesc; unii elevi erau abuzați pentru că erau evrei sau din cauza culorii pielii.
Fetele au fost supuse unei „mizioginii abuzive neplăcute” după introducerea co-educatiei în clasa a șasea.
Lady Smith a menționat, de asemenea, mărturia unui fost elev care a depus mărturie sub pseudonimul Henry, care a descris cum era „normal să groomuiești copii de 11 ani cu bomboane de jeleu” și să-i molestzi în fața multora.
El a spus anchetei: „Era normal să dai în picioare, să lovești și să sufoci până la pierderea cunoștinței copiii de 10 ani. Era normal să aplici pedepse fizice cu o scândură fără niciun motiv întemeiat.”
Lady Smith a constatat că abuzul fizic al copiilor era „normalizat” la școală și că violența era „parte integrantă a unei culturi agresive și rigide care a persistat până în anii 1990”.
Raportul menționează fostul profesor Iain Wares, care se află sub acuzații de abuz și locuiește în prezent în Africa de Sud, unde procedurile de extrădare spre Scoția sunt în derulare.
Barry Welsh, rectorul academiei, a declarat: „Avem angajamentul de a ne confrunta cu greșelile trecutului, care rămâne neschimbat. Îi suntem recunoscători Lady Smith și am jucat rolul nostru în anchetă. Raportul ei oferă o lectură sumbră și întărește vitejia remarcabilă a foștilor noștri elevi. Ne reafirmăm scuzele sincere tuturor celor afectați de orice abuz la școala noastră. Deși nu putem schimba trecutul, putem modela viitorul. Continuăm să sprijinim supraviețuitorii pe cât posibil, educându-le în continuare elevii într-un mediu îngrijitor.”
SCAI (Scottish Child Abuse Inquiry), care vizează creșterea conștientizării publice privind abuzul copiilor în grija statului, ia în considerare dovezi până pe 17 decembrie 2014 și care se află în memoria vie a oricărei persoane care a suferit abuz.
Scoția
Scot. Child Abuse Inquiry a stabilit că elevii de la Edinburgh Academy au suferit „abuzuri groaznice” timp de decenii, în timp ce instituția a ignorat plângerile și a priorizat protejarea reputației sale.
Președinta anchetei, Lady Smith, a constatat că elevii au fost abuzați sexual de către personal timp de patru decenii (1950-1980) și au suportat și abuzuri fizice și emoționale.
Instituția a trăit într-o „stare permanentă de frică”, iar școala a „eșuat să se privească printr-o lentilă realistă și critică”, a declarat Lady Smith.
Prezentatorul Nicky Campbell, care a urmat școala între 1966 și 1978, a depus mărturie, spunând că a fost „obosit” noaptea de amintirile din școală.
Printre agresori s-au numărat profesorul Hamish Dawson (decedat în 2009) și fostul director de locuințe John Brownlee, a informat Lady Smith.
Edinburgh Academy și-aexprimat „scuze sincere” tuturor celor afectați de abuzuri și a declarat că își educă elevii actuali într-un „mediu îngrijitor și suportiv”.
Publicând concluziile marți, Lady Smith a afirmat: „Pentru decenii, școala a eșuat să se analizeze critic.
„Era clar că se presupunea că abuzul nu ar fi avut loc; când s-a întâmplat, școala nu a putut accepta, nu a adresat situația și nu a recunoscut riscul continuării. Acomplisența era regula.”
Când se formulate plângeri, acestea fie erau neîncăporate, fie lăsate nerezolvate. Personalul a ales să nu observe și să evite intervenția sau investigarea, deși existau semne evidente.
El a spus anchetei: „Era normal să dai în picioare, să lovești și să sufoci până la pierderea cunoștinței copiii de 10 ani.
„Era normal să aplici pedepse fizice cu o scândură fără niciun motiv întemeiat.”
Barry Welsh, rectorul academiei, a declarat: „Avem angajamentul de a ne confrunta cu greșelile trecutului, care rămâne neschimbat. Îi suntem recunoscători Lady Smith și am jucat rolul nostru în anchetă.
„Raportul ei oferă o lectură sumbră și întărește vitejia remarcabilă a foștilor noștri elevi. Ne reafirmăm scuzele sincere tuturor celor afectați de orice abuz la școala noastră. Deși nu putem schimba trecutul, putem modela viitorul. Continuăm să sprijinim supraviețuitorii pe cât posibil, educându-le în continuare elevii într-un mediu îngrijitor.”
Supraviețuitorul Neil Douglas, în vârstă de 64 de ani, un fost elev care a urmat Edinburgh Academy între 1967 și 1979, a declarat: „Welcoming the fact that Lady Smith hasn’t pulled any punches. The report makes incredibly grim reading, but I am glad it is in the public domain.
„Este o revizuire clară, fără compromisuri, care expune decenii de abuz într-un mediu feral și horrific.”
„Lady Smith a surprins perfect focalizarea școlii asupra reputației sale, în detrimentul tuturor celorlalte aspecte.”
Kim Leslie, directorul departamentului de prejudicii personale al firmei de avocați Irwin Mitchell Scotland, reprezintă în prezent un număr de supraviețuitori care au urmat școala.
Ea a declarat: „Primim bine acest raport, care a fost posibil datorită bravedei, angajamentului și cooperării foștilor elevi care și-au povestit poveștile și au făcut campanie neobosit pentru responsabilitate.
„Concluziile sunt o mărturisire condamnată faptul că abuzul a avut loc la o școală unde copiii ar trebui să fie în siguranță, dar au fost lăsați în balta și pentru mulți a avut un impact pe termen lung.
„Au așteptat decenii pentru această recunoaștere, iar curajul lor îi poate ajuta pe alții care au trecut prin experiențe similare. Nu este niciodată prea târziu să vii înainte.”
Laura Connor, partener la Thompsons Solicitors Scotland, reprezintă, de asemenea, mulți supraviețuitori ai abuzurilor la școală.
Ea a spus: „Individuile curajoase care s-au adresat anchetei, multe dintre care sunt clienții noștri, au fost admirabile venind înainte și dând mărturie despre ceea ce au îndurat.”
SCAI, care are ca scop creșterea conștientizării publice privind abuzul copiilor în grija statului, ia în considerare dovezi până pe 17 decembrie 2014 și care se află în memoria vie a oricărei persoane care a suferit abuz.
Mai mult despre subiect