Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea Utrecht (Olanda) și Universitatea Durham (Marea Britanie), publicat în revista *Behaviour*, a surprins modul în care cimpanzeii de la Sanctuarul Chimfunshi Wildlife Orphanage din Zambia adoptă comportamente care nu au un scop practic evident. Faptul relevă existența unei forme de cultură animală bazată pe imitație socială.
Observațiile inițiale au fost făcute în anii 2010 asupra unei cimpanzei pe nume Julie, care a dezvoltat obiceiul de a-și introduce fire de iarbă în urechi. Acest gest a fost preluat de celelalte animale din grupul său prin învățare socială și a persistat și după moartea Juliei. Cercetătorii notează că, la mai bine de zece ani distanță, un al doilea grup de cimpanzei din același sanctuar, care nu avusese contact direct cu prima comunitate, a început și el să adopte același comportament.
Unrol mascul Juma pare să fi jucat un rol crucial în răspândirea obiceiului în al doilea grup. Sub influența sa, opt cimpanzei observați au început să poarte fire de iarbă în urechi, iar șase dintre ei au adoptat un al doilea gest neobișnuit: lăsarea firelor de iarbă să atârne în zona posterioară a corpului.
Deși un motiv concret pentru aceste gesturi nu a fost identificat, nu există indicii că firele de iarbă ar fi utilizate pentru a calma mâncărimile sau a rezolva probleme fizice. Cercetătorii iau în considerare ipoteza ca primatele să fi copiat îngrijitorii, care obișnuiesc să își curețe urechile cu fire de iarbă sau bețișoare de chibrit, uneori chiar în prezența animalelor. Deși această sursă a imitației nu a putut fi demonstrată cu certitudine, specialişti consideră că astfel de obiceiuri lipsite de un avantaj practic imediat pot avea o semnificație socială, servind ca mecanism de interacțiune și afișare a apartenenței la grup.
Studiul subliniază importanța aceste descoperiri pentru înțelegerea culturii la animale. În sălbăticie, cimpanzeii își petrec majoritatea timpului căutând hrană și evitând pericolile, ceea ce face comportamentele non- utilitare greu de observat. În captivitate, disponibilitatea timpului liber permite apariția și transmiterea unor obiceiuri care reflectă dinamici sociale complexe.