O echipă de cercetători coordonată de University College Dublin a descoperit ADN-ul virusului variolei ovinelor în pergamentele unor manuscrise medievale, oferind date privind evoluția agentului patogen pe parcursul a cel puțin 3.700 de ani. Studiul publicat în revista Science Advances demonstrează că documentele scrise pe piele de animal pot păstra urme genetice ale bolilor care au afectat animalele la momentul sacrificării acestora, permițând reconstituirea istoriei epidemiologice.
Analisând pergamente provenite din diverse surse, printre care Evangheliile din York (aproximativ 1.000 de ani) și Corpus Glossary de la Corpus Christi College din Cambridge, cercetătorii au identificat secvențe genetice virale. Deși variola ovină afectează în principal oile, ADN-ul a fost detectat și în pergamente realizate din piele de vițel și capră, ceea ce sugerează fie o infectare a altor specii în trecut, fie contaminarea pieilor în timpul procesului de fabricare a pergamentului.
Pentru a extinde linia temporală, echipa a analizat și ADN-ul extras din dinți de oaie aparținând comunităților de păstori din stepa eurasiatică, din Epoca Bronzului. Rezultatele au stabilit că cele mai vechi urme genetice cunoscute ale virusului variază acum aproximativ 3.700 de ani. Studiul indică faptul că virusul variolei ovinelor, virusul variolei caprinelor și virusul dermatozei nodulare contagioase (care afectează bovinele) s-au separat ca ramuri distincte ale familiei capripoxvirusurilor cu aproximativ 11.500-3.700 de ani în urmă.
Această separare evolutivă coincide cu perioade critice de domesticire a animalelor și migrații ale turmelor din stepa eurasiatică spre Europa. Curios, genomul virusului variolei ovinelor a rămas remarcabil de stabil genetic de-a lungul mileniilor. Cercetătorii consideră că acest aspect va facilita identificarea mutațiilor specifice care îi permit virusului să se adapteze și să infecteze rezervoare de animale în prezent.
Descoperirea are implicații medicale și economice actuale, având în vedere că variola ovină continuă să provoace pierderi semnificative prin mortalitate și reducerea producției de lână, carne și lapte. Louis L'Hôte, doctorand la University College Dublin și autorul principal al studiului, a menționat un focar recent în Grecia care generează costuri economice importante. Echipa de la University College Dublin include specialiști în genetică, istorie, virusologie și conservare, care propun utilizarea arhivelor globale pentru a identifica urme genetice ale altor epidemii animale din trecut.