Oamenii de știință care studiază rămășițele umane din perioada antică din Valea Lambei, din nordul Perului, au descoperit puține semne de violență interumană în afara contextelor rituale, potrivit unui raport elaborat de jurnalul Frontiers în Archaeology și publicat de platformele de știință Phys.org și Scimex. Cercetătorii au detectat, de asemenea, nicio asociere pe termen lung între instabilitatea ecologică și semnele scheletice ale violenței.
Rezultatele provin dintr-un studiu amplu intitulat «Pax Lambayeque? Trauma, Interpersonal Violence, and Environment over 3,000 Years in the Lambayeque Valley Complex, Peru», condus de cercetătorii Thomas J. Snyder de la Universitatea din New York și Haagen D. Klaus de la Universitatea George Mason. Echipa a examinat rămășițele scheletice provenite de la 30 de situri arheologice, utilizând dovezi conservate în oase pentru a înțelege cum au experimentat oamenii violența, accidentele și schimbările de mediu.
Dintr-un total de 1.633 de indivizi care aveau date clare ale deceselor, doar 25 au prezentat semne ale leziunilor asociate violenței interpersonale, ceea ce reprezintă aproximativ 1,6% din eșantion. Alte 77 de persoane au avut dovezi ale leziunilor accidentale. Femeile și bărbații au fost afectați într-o măsură similară în ceea ce privește incidența violenței.
Cercetătorii au comparat aceste constatări cu modelele climatice istorice, inclusiv modificările precipitațiilor, disponibilitatea apei și frecvența inundațiilor legate de El Niño. Analiza nu a evidențiat nicio relație semnificativă între instabilitatea mediului și fie trauma violentă, fie cea accidentală.
Valea Lambei, situată pe coasta deșertică din nordul Perului, este vulnerabilă fenomenului climatic El Niño, care aduce ploi torențiale și inundații severe. Dovezile arheologice au legat deja episoadele de sacrificiu uman de masă de perioadele de perturbare ambientală extremă, asociate culturilor Moche și Sican. Totuși, evidența scheletică indică faptul că violența interumană obișnuită a rămas relativ rară, chiar și atunci când au existat ucideri de ritual organizate.
Autorii studiului subliniază că accesul la resursele marine ar fi putut ajuta comunitățile Lambei să depășească perioadele de perturbare agricolă. Diferențele în organizarea economică și socială ar fi putut, de asemenea, să joace un rol în limitarea conflictelor. Studiul completează o discuție mai largă despre relația dintre schimbările climatice și comportamentul uman, indicând că societățile din Andes nu au răspuns întotdeauna în același mod la dificultăți.
Cercetătorii au avertizat, totuși, că dovezile scheletice nu pot surprinde fiecare instanță de violență. Multe leziuni, în special cele care afectează țesuturile moi, nu lasă urme permanente pe oase. Studiul s-a concentrat pe tipare pe termen lung, astfel încât episoadele scurte de conflict nu au putut fi excluse, ci doar nu au putut fi identificate.