Măsurarea greutății în spațiu diferă fundamental de procedurile terestre, deoarece astronauții se află într-o stare de microgravitație. Astronautul american de origine indiană, Anil Menon, cunoscut pentru misiunea STS-135, ultima zbor al Navetei Spațiale Atlantis, a explicat recent mecanismul prin care este determinată masa corporală în lipsa gravitației. Dispozitivul folosit operează pe baza principiului unui arc calibrat, care oscilează la frecvențe specifice în funcție de masa obiectului atașat.
Spre deosebire de cântarele obișnuite, echipamentul Spațial nu măsoară forța gravitațională, ci mișcarea de oscilație. În timp ce astronautul pornește dispozitivul apăsând un buton, arcul începe să vibreze la o anumită frecvență, determinată direct de masa corpului. O masă mai mare produce o oscilație mai lentă, în timp ce una mai mică rezultă într-o frecvență mai rapidă, permițând calcularea precisă a masei.
Anil Menon a partajat, pe platforma X (fostul Twitter), observații personale privind schimbările fizice suferite în timpul zborului. El a menționat că a pierdut 2 kg față de greutatea înregistrată la plecare, subliniind că o pierdere de aproximativ 10% din masa corporală este frecventă în primele două săptămâni de misiune. Deși această masă este recuperată treptat ulterior, variațiile individuale pot fi semnificative.