Păsările supraviețuiesc iernilor prin mecanisme complexe de conservare a căldurii corporale. Deși unele specii pot îngheța în condiții extrem de aspre, majoritatea dezvoltă strategii adaptative elaborate pentru a preveni pierderea excesivă de căldură nocturnă.
Înghețarea joacă rolul unui izolaant termic unic. Specii precum găinușele de stepă, linariile și coroborele își construiesc adăposturi în tuneluri săpate în zăpadă, unde temperatura este semnificativ mai ridicată decât în aerul liber. Chiar și păsările mici, cum este mică fringilă (13 cm), sapă rețele complexe de galerii în zăpadă pentru a se proteja de ger.
Aglomerarea socială constituie o altă metodă vitală de supraviețuire. Vaironii eurasiatici se îmbrățișează strâns în grupuri, uneori numărând până la 60 de indivizi, așa cum s-a observat în Anglia. Linariile și gaingroșii se adună în crăpăturile copacilor sau în cuiburi comune, tolerându-și agresivitatea naturală în schimbul căldurii partajate.
Supraviețuirea pe termen lung depinde de acumularea de rezervă de energie în timpul zilei. Pentru a rezista unei nopți care poate dura între 18 și 19 ore, specii precum alunarul și voioaga trebuie să își crească greutatea corporală cu aproximativ 10%, necessitând un efort constant de hrănire pe parcursul orelelor de lumină.