În timp ce tensiunile diplomatice persistă între Moscova și Occident privind formatul următoarelor tratative, divergențele interne ale UE privind desemnarea unui negociator european unic au devenit un subiect major de analiză. Deși liderii europeni au exprimat dorința de a găsi un „supererou” diplomatic care să înfrunte și pe Vladimir Putin, și pe Donald Trump, această ambiție s-a lovit de realitățile structurale ale Uniunii.
AnalizelePolitico, citate de Digi24, arată că discuțiile de la Abu Dhabi au fost tehnice, fără prezența marilor personalități politice, ceea ce a redimensionat așteptările privind un negociator cu autoritate maximă. Directorii de la Bruxelles au realizat că Europa nu este un superstat și că interesele sale sunt distribuite între o gamă largă de actori, inclusiv NATO, statele membre majore și instituțiile comunitare, făcând imposibilă concentrarea reprezentării într-o singură persoană.
Ca urmare, summitul de la Dublin a decis formarea unui grup extins (E5 plus Regatul Unit și reprezentanți ai Comisiei și Consiliului) pentru a lucra în echipă, recunoscând că nici Germania, Franța, Regatul Unit, nici Comisia Europeană nu pot negocia singure aspecte cruciale precum arhitectura de securitate, sancțiunile sau aderarea Ucrainei. Această abordare colectivă se aliniază cu cerința Kremlinului, formulată recent de Dmitri Peskov, de clarificare a intențiilor europene înainte de includerea lor directă la masa negocierilor.