ACTUALIZARE Orașul fantomă Kayaköy, Turcia: istoria schimburilor forțate de populație din 1922
Fascinantul oraș fantomă Kayaköy, situat în provincia Muğla din sud-vestul Turciei, a rămas pustiit de peste un secol, oferind o imagine înghețată în timp a unei comunități dispărute.
Aysun Ekiz, a cărei familie administrează un restaurant în apropiere, povestește despre drama din timpul expatrierii: „Grecii plângeau și strigau pentru că nu voiau să plece. Unele familii și-au lăsat copiii în grija prietenilor turci, convinși fiind că exilul lor va fi doar temporar. Nu au mai revenit însă niciodată” Libertatea.
Localitatea Kayaköy, situată în provincia Muğla din sud-vestul Turciei, cunoscută anterior sub numele de Levissi, a rămas pustiită timp de un secol, găzduind în prezent aproximativ 2.500 de case și biserici abandonate. În timp ce în urmă cu aproximativ 100 de ani orașul avea peste 10.000 de locuitori ortodocși greci, care trăiau alături de fermieri turci musulmani, criza rezultată în urma Războiului Greco-Turc din 1922 a determinat un schimb forțat de populație. Comunitatea greacă a fost deportată în Grecia, iar noii locuitori musulmani, transferați din Kavala (actualele regiuni macedoneană și traciană din Grecia), nu s-au acomodat la condițiile locale și au părăsit orașul, lăsând clădirile cu pereți vopsiți în albastru în paragină.
Conform Adevărul, localitatea Kayaköy, situată în provincia Muğla din sud-vestul Turciei, a fost abandonată de mai bine de un secol după Războiul Greco-Turc din 1922. Ruinele păstrează amintirea comunității mixte de greci ortodocși și musulmani turci care a trăit aici.
Schimbul forțat de populație, formalizat prin Convenția de la Lausanne din 30 ianuarie 1923, a determinat deportarea grecilor din Kayaköy, cunoscut anterior sub numele de Levissi, și relocarea unor familii turcești din Kavala, în Macedonia și Tracia greacă.
Relatări locale citate de CNN menționează că noii rezidenți turci, transferați din regiunile grecești Macedonia și Tracia, nu s-au adaptat mediului local și au părăsit orașul la scurt timp, lăsând clădirile în paragină.
Aysun Ekiz, a cărei familie administrează un restaurant în apropiere, relatează despre drama din timpul expatrierii: „Grecii plângeau și strigau... Unii chiar și-au lăsat copiii în grija prietenilor turci, pentru că au crezut că se vor întoarce. Dar nu s-au mai întors niciodată”.
Printre motivele inadaptriunii noului popor de Colonizare s-a numărat și culoarea albastră a peretilor caselor grecilor, conform unei credințe locale care considera că această nuanță ține la distanță șerpii și scorpionii.
Viața în Kayaköy era marcată de condiții de viață simple: apa potabilă era transportată pe măgari, iar lipsa facilităților sanitare era remediată prin utilizarea de bucăți de hârtie făcută din materiale textile reciclate.
Degradarea fizică a orașului-fantomă este rezultatul combinat al abaterii umane și al factorilor naturali, incluzând cutremure, furtuni și ploile torențiale care au măcinat mortarul dintre pietre.
Jane Akatay, coautoarea ghidului „A Guide to Kayaköy”, afirmă că tristețea evenimentelor tragice din anii 1920 pare să fi rămas parte din identitatea locului, accelerând prăbușirea structurii fără întreținere.
Astăzi, Kayaköy este o atracție turistică accesibilă pe bază de bilet (3 euro), cu indicații care ghidează vizitatorii spre ruinele școlii, bisericilor și fântânii vechi, precum și trasee de drumeție care leagă localitatea de zonele învecinate.
Vizitatorii sunt avertizați să nu intre în casele abandonate din cauza riscului de prăbușire, dar pot explora liniștiită străduțele și pot admira priveliștea spre Marea Egee de pe culmile locale.