Primele fotografii cu fragmente de lemn, presupuse a fi descoperite sub formațiunea Durupınar din Turcia, un site asociat de mulți timp cu căutarea Arcei lui Noe, au fost publice. Imaginile dezvăluie bucăți de lemn negricioase, crăpate, cu modele vizibile de fibră și marcaje pe care cercetătorii cred că ar putea indica lucrul manual. Fragmentele au fost, se pare, găsite la aproximativ 9,1 metri (30 de picioare) sub suprafața formațiunii în formă de barcă, lângă Muntele Ararat. Cercetătorii care investighează acest sit cred că această descoperire ar putea oferi un indiciu nou în căutarea seculară a vasei biblice, deși dacă piesele sunt antice sau au orice legătură cu Arca lui Noe rămâne de stabilit.
Fotografiile oferă prima privire asupra materialului care a fost acum trimis pentru examinare științifică. Patru laboratoare independente din diferite țări vor analiza probele pentru a determina vârsta, tipul de lemn și a investiga originile posibile ale acestora. Imaginile arată piese de lemn carbonizat cu suprafețe crăpate și modele de fibră vizibile. Arheologul dr. Cenker Atila a declarat pentru Fox News: „Una dintre bucatele de lemn arată clar semne de artizanat uman”. Suprafața sa pare să fi fost ușim modelată și aplatizată folosind un topor sau un cuțit. „Faptul că aceste fragmente de lemn au fost găsite la o adâncime considerabilă indică faptul că ele ar putea aparține unei perioade antice”, a adăugat Atila.
Echipa de cercetare caută, de asemenea, urme de rășină de copac în mostre. Andrew Jones, fondatorul Noah's Ark Scans, implicat în investigare, a declarat într-un comunicat: „Testăm acest material pentru a-i stabili vârsta, a identifica tipul de lemn și pentru a căuta urme de rășină de copac. După decenii de căutare, aceasta ar putea fi o piesă crucială a puzzle-ului.” Referirea la rășină este semnificativă deoarece narativul biblic descrie că Noah a fost instruit să acopere Arca, atât în interior cât și în exterior, cu această substanță impermeabilă. Totuși, aspectul carbonizat al fragmentelor nu stabilește că rășina a fost folosită sau că lemnul a aparținut unei vase antice.
Formațiunea Durupınar se află la aproximativ 29 de km sud de Muntele Ararat, vârful cel mai înalt al Turciei. Conturul său neobișnuit în formă de barcă a alimentat comparațiile cu narativul biblic, care plasează odihna Arcei în „munții Ararat”. Cercetătorii indică lungimea aproximativă de 157 de metri (515 picioare) a formațiunii, afirmând că se potrivește cu dimensiunile Arcei lui Noe descrise în Cartea Facerii. Pe baza conversiei lor a măsurătorilor biblice, vasul ar fi avut aproximativ 157 de metri lungime, 26 metri lățime și 16 metri înălțime. Forma, dimensiunile și locația site-ului l-au făcut un punct focal de interes pentru cei care caută dovezi ale vasei biblice, deși aceste asemănări singure nu stabilesc că formațiunea este artificială sau conectată la Arcă.
Descoperirea fragmentelor de lemn a urmat după investigații radar care, se pare, au identificat modele subterane neobișnuite în interiorul formațiunii. Dr. Khosrow Bakhtar, un veteran scientist de apărare american, a spus că scanările au dezvăluit caracteristici asemănătoare camerelor și coridoarelor din interiorul structurii de aproximativ 157 de metri lungime. „Aceasta este cea mai semnificativă descoperire a carierei mele de 45 de ani. Nu este geologic, deoarece am mascat toate caracteristicile geologice”, a declarat Bakhtar într-un comunicat de presă din octombrie târziu. Investigația actuală se bazează pe un sondaj radar din 2019 care a detectat linii drepte și modele unghiulare, interpretate de echipă ca ziduri, treceri și compartimente posibile.
În acest an, Bakhtar a examinat formațiunea folosind un sistem radar mai puternic, dezvoltat prin cercetările Forței Aeriene SUA. Echipa a spus că sistemul ar putea ajunge mai adânc subteran și ar fi detectat, se pare, limite și spații mari pe care cercetătorii le-au interpretat ca fiind camere posibil umplute cu sedimente, coridoare și tuneluri. Cinci caracteristici proeminente păreau să formeze un posibil sistem de tuneluri care se întindea în jur de 46 de metri, cu o înălțime medie de peste 4,3 metri. Cercetătorii au identificat, de asemenea, un strat subteran gros care părea să conțină trei sub-straturi separate. Ei au comparat această observație cu descrierea biblică a Arcei lui Noe având trei punți.
Dr. Cenker Atila, un arheolog la Universitatea Sivas Cumhuriyet din Turcia, a declarat: „În cărțile noastre sfinte, Arca lui Noe a avut trei niveluri; în studiile noastre radar, am identificat și o formațiune cu trei niveluri”. Echipa a pretins că a confirmat „în 100 la sută” că formațiunea este un obiect artificiel și nu o trăsătură geologică naturală. Acesta rămâne interpretarea cercetătorilor și nu a fost stabilită independent. Andrew Jones, care a investigat zona de aproape 30 de ani, a argumentat anterior că nici sondajele radar, nici forajele în interiorul formațiunii nu au detectat calcar sau rocă solidă de bază, argumentând că acest lucru distruge teoria că site-ul este un bloc de calcar solid modelat în formă de barcă de ghețari.
Cu toate acestea, eliminarea acestor explicații nu ar, prin ea însăși, dovedi că formațiunea a fost construită de oameni sau că este Arca lui Noe. Citirile radar nu sunt fotografii ale camerelor sau coridoarelor subterane reale. Ele arată cum semnalele răspund la diferite materiale și limite de sub suprafață. Forajul suplimentar și examinarea fizică ar fi necesare pentru a stabili ce produce modelele. Echipa folosește scanările pentru a identifica locațiile care ar putea fi potrivite pentru foraje suplimentare. Se așteaptă ca analiza de laborator a fragmentelor de lemn să ofere mai multe informații despre vârsta și originea lor.