În era digitalizării, mulți cititori și în special studenții universitari se află fața unei dileme între confortul dispozitivelor electronice și experiența tangibilă a hârtiei. Conform unui sondaj din 2018 publicat în PLOS One, efectuat de Diane Mizrachi asupra unui eșantion de 10.293 de studenți din 21 de țări, majoritatea participanților au raportat o concentrare și o memorie mai bune atunci când citeau materiale tipărite, în special pentru texte lungi. Autorii sugerează că formatul fizic oferă un spațiu pentru menținerea atenției, construind o barieră quietă în jurul focalizării.
Un experiment din 2019, realizat de Anne Mangen și colegii ei la Frontiers in Psychology, a investigat modul în care suportul influențează înțelegerea narațiunii. Cincizeci de participanți au citit o poveste misterioasă de 28 de pagini, fie pe un Kindle, fie într-o broșură tipărită, timp de aproximativ o oră. Deși grupurile au obținut rezultate similare la majoritatea testelor, cei care au folosit formatul tipărit au avut scoruri mai bune la măsurătorile cronologiei și temporizării. Echipa de cercetare sugerează că atingerea paginilor oferă indicii suplimentare cititorului privind structura temporală a evenimentelor, deși studiu, fiind limitat la o singură poveste, este interpretat mai degrabă ca un indiciu decât ca o dovadă definitivă.
O analiză meta-analiză din 2018, efectuată de Pablo Delgado și colegii în Educational Research Review, a examinat 54 de studii cu aproximativ 171.000 de participanți. Rezultatele au indicat un avantaj mic, dar constant, pentru hârtie, în special în cazul textelor informative precum manualele și articolele. Spre deosebire de studiile anterioare, cercetătoarea Anne Mangen a precizat că avantajul hârtiei în înțelegerea intrinsecă a poveștilor este mai degrabă legat de felul în care lectura fizică se simte pentru individ. Dacă un iubitor de romane alege totuși cartea tipărită, motivația pare să fie mai mult una estetică și emoțională, decât una cognitiv-strategică.
Alegerea formatului de lectură este strâns legată și de percepția proprie ca cititor. Un studiu din 2014 al lui Åse Tveit și Anne Mangen, care a analizat 143 de elevi de clasa a zecea, a descoperit că, deși e-readerele erau în general preferate, în special de băieți și de cei reticenți la citit, cititorii dedicați își manifestau o preferință clară pentru formatul tipărit. Formatul devine astfel o parte integrantă a modului în care o persoană se auto-etichetează.
În plus, cărțile fizice generează un atașament emoțional superior față de cele digitale. Un studiu condus de Sabrina Helm a evidențiat că participanții se simțeau legați emoțional de cărțile tipărite și le foloseau pentru a-și exprima identitatea. Dimpotrivă, restricțiile privind împrumutarea, oferirea cadourilor sau vânzarea ebook-urilor le făceau pe acestea să pară mai puțin valoroase; mulți participanți au descris posesia unui e-book-ul ca fiind mai apropiată de o închiriere decât de o achiziție propriu-zisă.