ACTUALIZARE Strategii complementare pentru asistența persoanelor vârstnice diagnosticate cu depresie
Potrivit sugestilor lui Liz Hughes, intervenția inițială necesită un dialog deschis și lipsit de prejudecăți privind schimbările observate, deoarece instalarea tulburării este adesea lentă și dificil de asimilat. Asistența concretă poate implica prepararea unui hrănire, inițierea unei conversații telefonice suplimentare saptamânal sau facilitarea îndeplinirii atribuțiilor cotidiene.
Conform estimărilor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), depresia reprezintă o problemă de sănătate mintală ce afectează circa 5,2% din adulții globali. Rata prevalenței crește semnificativ la indivizii cu vârste de 70 de ani și peste, atingând nivelul de 5,4%.
Având în vedere că mulți bătrâni evită dialogul despre trăirile lor interne sau restricționează interacțiunile sociale, boala rămâne adesea nemanifestată. În ciuda naturii sale psihice, debutul se poate traduce prin alterări corporale. Specialistul Liz Hughes subliniază importanța vigilentei față de fluctuațiile neprevăzute ale greutății și apetitului, scăderile marcate ale vitalității, precum și perturbările severe ale ciclului de somn, incluzând atât insomniile, cât și hipersomnia.
Dr. Rebecca Bouchard notează că suferința psihică poate manifesta prin dureri somatice netratate medical, funcționând drept reflex al statusului mental. În plus, vârstnicii diagnosticați cu depresie pot experimenta deficiențe în procesarea cognitivă: dificultăți persistente în concentrare, elaborarea gândurilor și iau deciziilor. Aceste manifestări pot fi interpretate eronat ca deficit de memorie specific demenței, un tablou clinic denumit „pseudodemență”, care însă se remite după instaurarea unui protocol terapeutic potrivit.
Semnele de alarmă suplimentare enumerate de Liz Hughes cuprind iritabilitatea, agitația nerationalizată, indiferența față de hobby-uri anterioare, retragerea socială și abaterile de la standardele de igienă personală sau menaj, relatează medicul menționat.
Fundamentul suportului pentru un individ afectat de această stare constă în stabilirea unui comunicat onest și compasiun despre tulburările identificate. Dr. Rebecca Bouchard sfătuiește rudelor să faciliteze accesul către specialiști în psihic, să ofere validare emoțională prin ascultare atentă și comunicare continuă, precum și să promoveze un regim de viață echilibrat, bazat pe alimentație corectă, odihnă corespunzătoare și activitate fizică.