ACTUALIZARE Structură antică egipteană cu fundație din nisip descoperită la Buto cu ajutorul sateliților
Cercetătorii egipteni au identificat o structură veche de 2.600 de ani, cu dimensiunile unui teren de fotbal, în situl arheologic Buto, în nord-vestul Deltei Nilului. Descoperirea, raportată de Live Science, a fost posibilă grație utilajelor de teledetecție din spațiu.
Situl Buto constituia, pentru vechii egipteni, casa sacră a zeiței-cobră Wadjet și reprezenta un centru religious major al Egiptului de Jos.
Deși săpăturile anterioare au explorat straturile superioare ale movilei Kom C, care datează din perioadele ptolemeică și romană, nivelurile mai profunde au rămas inaccesibile din cauza pânzei freatice superioare și a argilei instabile.
Pentru a pătrunde în zonele nemaindate, arheologii au apelat la metode neinvazive, integrând imagini satelitare cu tomografia de rezistivitate electrică (ERT).
Satelitul Sentinel-1 al Agenției Spațiale Europene a generat imagini radar care au relevat o anomalie ovală, de 128 pe 62 de metri, îngropată sub Kom C, pe baza diferențelor de umiditate și elevație.
Pentru confirmare, echipa a executat 15 profiluri de tomografie de rezistivitate electrică (ERT) pe o suprafață de circa 5.400 de metri pătrați, măsurând conductivitatea electrică a subsolului pentru a cartografia structurile.
Analiza a evidențiat o stratificare istorică clară. Între 0 și 3 metri adâncime s-au descoperit ruine ptolemeice și romane dispersate, inclusiv cărămizi și ceramică, dovada unei locuiri continuu reutilizate.
La adâncimi de 3-6 metri, cercetătorii au localizat o structură masivă din cărămizi de lut, datată în timpul dinastiei a XX-a a Egiptului (688-525 î.Hr.), cunoscută și ca Epoca Saítă.
Sub această construcție, la 6-7 metri adâncime, arheologii au identificat un strat gros de nisip curat, o detaliu descris de echipă ca fiind descoperirea cea mai semnificativă.
Acest strat de nisip a acționat ca o fundație strategică, dispersând greutatea clădirii și permitând drenarea apei, compensând instabilitatea și capacitatea de absorbtie a apei a argilei deltaice. Aceasta reprezintă o aplicare anticită a principiilor moderne de distribuire a sarcinii.
Abdelaziz Elfadaly, profesor la Autoritatea Națională pentru Teledetecție și Științe Spațiale, a explicat că integrarea datelor radar cu profilurile ERT a permis cartografierea zidurilor și înțelegerea acestei strategii de inginerie.
Detectarea nisipului explică modul în care construcțiile de lut au rezistat la nivelul ridicat al pânzei freatice și la solul argilos instabil din Buto.
Nisipul funcționează ca o barieră: oprește apa freatică să uplice în cărămizi și permite scurgera laterală a lichidului, prevenind colapsul structurii.
Confirmarea subterană a fost făcută printr-un șanț de excavație de 10x10 metri. Descoperirile includ figurine ushabti, un altar de calcar cu reziduuri compatibile cu sângele animal pentru ritualuri, și o figurină de faianță a unui babuin, asociat cu zeul Thoth.
Perioada Saítă a marcat o renaștere culturală în Egipt, iar consolidarea siturilor religioase precum Buto, lângă Sais, a consolidat legitimitatea faraonilor locali. Hussein Bassir, de la Bibliotheca Alexandrina, a subliniat că amplitudinea clădirii reflectă angajamentul regal de a gloriția Delta.
Utilizarea nisipului ca pernă de stabilizare este considerată o tactică deliberată și ingenioasă, demonstrând cunoașterea profundă a mediului înconjurător de către constructorii antici.
Echipa intenționează să se întoarcă în sit pentru a extinde măsurătorile ERT la straturi mai adânci și va include paleobotaniști care să analizeze modificările geologice și peisajului istoric al zonei.
Cercetătorii egipteni au identificat o structură ascunsă veche de 2.600 de ani, având dimensiunile unui teren de fotbal, în situl arheologic Buto, situat în nord-vestul Deltei Nilului. Descoperirea a fost făcută posibil datorită utilizării tehnologiei satelitare și a metodelor geofizice non-invazive, care au permis explorarea straturilor subterane aflate sub nivelul pânzei freatice, zone accesibilă anterior doar prin săpături limitate.
Site-ul Buto era cunoscut ca lăcașul sacru al zeiței Wadjet și constituia unul dintre centrele religioase majore ale Egiptului de Jos. Deși străzile de excavații anterioare au dus la vestigii din perioadele ptolemeică și romană, zonele mai profunde, în special movil Kom C, au rămas inaccesibile din cauza argilei instabile și a apei subterane.
Echipa de cercetători a utilizat mai întâi satelitul Sentinel-1 al Agenției Spațiale Europene, care generează imagini radar. Acestea au revelat o anomalie ovală, de 128 pe 62 de metri, sub Kom C. Pentru a confirma natura structurilor, au fost realizate 15 profiluri de tomografie a rezistivității electrice (ERT) pe o suprafață de aproximativ 5.400 de metri pătrați, o tehnică ce măsoară conductivitatea electrică a subsolului pentru a crea hărți tridimensionale ale stratificațiilor.
Analiza datelor a arătat stratificarea istorică a sitului. Între 0 și 3 metri adâncime, au fost găsite resturi din perioadele ptolemeică și romană, inclusiv cărămizi și ceramici, dovada unei locuiri continue și a reutilizării materialelor de construcție. La o adâncime de 3-6 metri, cercetătorii au identificat o structură masivă din cărămizi de lut, datată în timpul dinastiei a XX-a a Egiptului (688-525 î.Hr.), cunoscută și ca Epoca Saítă.
Ceea ce a stârnit interesul special al savanților a fost descoperirea de sub această structură, la o adâncime de 6-7 metri: un strat gros de nisip curat. Construcțiile antice din argilă sunt vulnerabile la instabilitatea solului deltaic, care absoarbe apa și se deformează. Meșterii saiti au aplicat, se pare, un principiu similar fundațiilor moderne moderne moderne: nisipul a acționat ca un strat tampon, dispersând greutatea clădirii și permițând drenarea apei subterane, prevenind astfel colapsul structurii.
Funcția exactă a clădirii rămâne subiect de speculație, studiul menționând posibilitatea ca aceasta să fi fost un mormânt, o locuință pentru preoți sau un sanctuar religios. Susținerea ipotezei religioase vine de la alte descoperiri în apropiere, cum ar fi figurine ushabti (statuete servitoare pentru viața de apoi) și un altar de calcar cu reziduuri compatibile cu sângele animal, indicând ritualuri de sacrificiu. De asemenea, o figurină de babuin din faianță, asociată cu zeul Thoth, a fost identificată.
Abdelaziz Elfadaly, coautor al studiului și profesor la Autoritatea Națională pentru Teledetecție și Științe Spațiale, a explicat că combinarea radarului satelitar cu ERT-ul de adâncime a permis cartografierea zidurilor și a înțelegerii strategiei de inginerie. „Identificarea unui strat consistent de nisip curat... explică modul în care aceste structuri grele au rezistat nivelului ridicat al pânzei freatice și solului argilos instabil”, a declarat Elfadaly pentru Live Science.
Hussein Bassir, director al Muzeului de Antichități din Bibliotheca Alexandrina (care nu a participat la studiu), a evidențiat importanța istorică a acestui efort de renaștere culturală saítă. „O clădire monumentală de asemenea dimensiuni subliniază angajamentul profund al faraonilor saiti de a glorifica regiunea deltei”, a afirmat el, adăugând că utilizarea nisipului „a fost o strategie ingenioasă și deliberată”.
Studiul privind această descoperire a fost publicat în martie în revista Acta Geophysica. Echipa de cercetare intenționează să se întoarcă la sit pentru a efectua măsurători ERT suplimentare, cu electrozi amplasați la distanțe mai mari, pentru a explora straturile mai adânci. De asemenea, specialiști în paleobotanică vor participa la următoarea fază a excavatiei pentru a analiza modul în care caracteristicile geologice s-au modificat de-a lungul timpului.