Telescopul Hubble a detectat „Coada de pisică” din Beta Pictoris, un rest colisional din trecut

Oamenii de știință au analizat 14 ani de date pentru a înțelege originea structurii lungi și poroase din sistemul Beta Pictoris, clarificând misterul vizibilității sale.

Telescopul Hubble a detectat „Coada de pisică” din Beta Pictoris, un rest colisional din trecut
ACTUALIZARE Telescopul Hubble surprinde „Coada de pisică” cosmică din sistemul Beta Pictoris

O echipă internațională de astronomi, coordonată de Arin Avsar de la Universitatea din Arizona, a utilizat datele Telescopului Spațial Hubble pentru a analiza „Coada de pisică” (Cat's Tail) din sistemul Beta Pictoris, situat la aproximativ 63 de ani-lumină distanță. Structura a fost observată anterior exclusiv în infraroșu de către Telescopul Spațial James Webb (JWST), rămânând invizibilă în lungimile de undă scurte. Studiul, care combină noi imagini cu 14 ani de observații, a fost publicat în The Astrophysical Journal Letters.

O echipă internațională de astronomi a folosit datele Telescopului Spațial Hubble pentru a analiza o formațiune cunoscută sub denumirea de „Coada de pisică”, care se extinde din discul de resturi al sistemului planetar Beta Pictoris, situat la 63 de ani-lumină distanță. Structura este rezultatul probabil al unei colisiuni violente între două corpuri de dimensiunea lui Pluto, care a avut loc cu milioane de ani în urmă, într-o perioadă de formare haotică a sistemului solar al acelui sistem.

Lungimea enormă a cozii, echivalentă cu 500 de ori circumferința orbitei dintre Pământ și Soare, a permis cercetătorilor să dezlege un mister legat de detectabilitatea ei. Deși fusese observată anterior doar de Telescopul Spațial James Webb (JWST) în infraroșu, „Coada de pisică” rămăsese invizibilă la lungimi de undă mai scurte. Explicația constă în compoziția sa: structura este alcătuită preponderent din material refractar organic bogat în carbon, care absoarbe lumina vizibilă, fiind extrem de obscură, și din granule de praf de o porozitate ridicată, caracterizată de echipa de cercetare ca fiind „pufosă”.

Studiul, bazat pe 14 ani de observații, a relevat și o deformare a urmei de material, posibil cauzată de interacțiunea gravitațională cu Beta Pictoris b, o gigănt gazos de 10 ori mai masiv decât Jupiter. Rezultatele confirmă modul în care planetele masive își pot influența mediul înconjurător la sute de unități astronomice, oferind astronomilor un model de studiu pentru perioada timpurie și turbulentă a formării sistemului nostru solar.

Surse:
Categorii:
Entități:
Etichete:

Vezi sursa originală