Fizicianul teoretician britanic Jeffrey Goldstone, profesor emerit la MIT, a decedat la 12 octombrie 2026, la vârsta de 93 de ani, anunțând instituția pe 10 noiembrie. Goldstone a activat timp de aproape 49 de ani la Massachusetts Institute of Technology.
Comunitatea științifică îl cunoaște prin teorema care îi poartă numele, precum și prin contribuțiile la teoria cuantică a câmpurilor, teoria corzilor și calculul cuantic.
Cercetările sale au jucat un rol crucial în dezvoltarea Modelului Standard al fizicii particulelor, oferind instrumente teoretice utilizate în diverse domenii. Decesul său marchează sfârșitul unei cariere academice extinse, care a marcat generații de cercetători.
Născut în 1933 la Manchester, Anglia, Goldstone și-a obținut doctoratul la Trinity College, Universitatea Cambridge, în 1958. Și-a desfășurat stagii de cercetare la Cambridge, Harvard, CERN și Universitatea din Copenhaga.
La începutul carierei, specializat în teoria nucleară, colaborarea sa cu Hans Bethe a contribuit la utilizarea diagramelor Feynman pentru descrierea sistemelor nerelativiste cu multiple particule fermionice.
Interesul său s-a orientat ulterior către fizica particulelor și teoriile relativiste ale câmpurilor. A demonstrat faptul că, atunci când simetria continuă este ruptă spontan, apar particule fără masă și fără spin, numite bosoni Goldstone.
Descoperirea acestor particule și rezultatul matematic asociat au devenit repere fundamentale în fizica teoretică.
Teorema Goldstone este considerată un rezultat esențial pentru înțelegerea mecanismelor de simetrie în fizica particulelor.
Modelările teoretice bazate pe munca sa acoperă domenii precum magnetismul, fizica mezonilor și cosmologia universului timpuriu, consolidând și fondurile teoretice ale Modelului Standard.
A colaborat cu fizicieni de renume, incluzându-i pe Abdus Salam și Steven Weinberg. Alături de Claudio Rebbi, Charles Thorn și Peter Goddard, a contribuit la dezvoltarea cuantificării pe conul de lumină pentru corzile relativiste, un pilon al teoriei corzilor.
De asemenea, a lucrat cu Roman Jackiw și Frank Wilczek la studiul solitonilor din teoria cuantică a câmpurilor.
În 1962 a intrat în corpul profesoral al Universității Cambridge. În 1977 a trecut în Statele Unite, ocupând postul de profesor de fizică la MIT și cercetător la Laboratorul pentru Fizică Nucleară.
În 1983 i s-a conferit titlul de profesor Cecil and Ida Green de fizică, iar între 1983 și 1989 a condus Centrul pentru Fizică Teoretică al universității.
A rămas în mediul academic al MIT timp de 49 de ani. Chiar și după pensionare, a continuat activități de cercetare în calculul cuantic timp de aproximativ două decenii.
Tracy Slatyer, directoare a Centrului pentru Fizică Teoretică de la MIT, l-a calificat drept un gigant al fizicii teoretice.
Frank Wilczek, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 2004, a evidențiat amploarea contribuțiilor lui Goldstone.
„A fost un fizician teoretician strălucit și un om fermecător, deși rezervat și remarcabil de modest”, a declarat Wilczek, citează MIT.
Ultima fază a carierei sale a fost orientată spre informatica cuantică, un domeniu în expansiune cu aplicații în optimizare și calcul complex.
Colaborarea cu Edward Farhi și Samuel Gutmann a durat peste 20 de ani, alăturându-li-se matematicianul Michael Sipser pentru dezvoltarea metodelor de calcul cuantic.
În 2000, grupul a introdus conceptul de Quantum Computation by Adiabatic Evolution, reprezentând calculele cuantice prin evoluția adiabatică a unui sistem.
Eforturile au continuat cu dezvoltarea algoritmului Quantum Approximate Optimization Algorithm (QAOA), destinat problemelor de optimizare combinatorială.
Lucrarea care prezintă acest algoritm a înregistrat peste 6.000 de citări științifice, devenind una dintre cele mai studiate contribuții în domeniul algoritmilor cuantici.
Edward Farhi a apreciat rolul fundamental al lui Goldstone în dezvoltarea timpurie a acestui sector.
A fost membru al American Physical Society, Royal Society și American Academy of Arts and Sciences, precum și membru de onoare al Trinity College din Cambridge.
Distincțiile sale includ Guthrie Medal (Institute of Physics) și Dannie Heineman Prize for Mathematical Physics (American Physical Society).
În 1991, a primit, alături de Stanley Mandelstam, Medalia Dirac din partea International Centre for Theoretical Physics (ICTP), pentru clarificarea fenomenului de rupere a simetriei în teoriile relativiste ale câmpurilor.
Profesorul David Kaiser de la MIT a descris cercetările sale ca lucrări care au deschis o nouă etapă în fizica energiilor înalte.
Surviețuitorii săi sunt fiul său, Andrew Goldstone, profesor asociat de literatură engleză la Rutgers, nora sa, Anne Dewitt, și nepoata, Helen.
Familia intenționează să organizeze o ceremonie comemorativă în anul 2027.
Contribuțiile sale în teoria cuantică a câmpurilor, fizica particulelor și calculul cuantic au lăsat o amprentă semnificativă asupra fizicii moderne, rezultatele sale fiind continuu studiate de comunitatea științifică internațională.