Cea mai veche dovadă directă a consumului de canabis psihoactiv, înăbușită de 2.800 de ani în Siberia

Un studiu publicat în revista Science stabilește că sciții din sudul Rusiei foloseau canabisul pentru efecte psihoace în secolul al VIII-lea î.Hr.

Cea mai veche dovadă directă a consumului de canabis psihoactiv, înăbușită de 2.800 de ani în Siberia

O echipă internațională de cercetători a identificat cele mai vechi dovezi arheologice datate direct ale consumului de canabis în scopuri psihoace, descoperite într-un mormânt funerar vechi de 2.800 de ani din sudul Siberiei. Studiul, coordonat de arheologul Gino Caspari de la Universitatea din Berna și Institutul Max Planck pentru Geoantropologie, a fost publicat în revista Science și indică faptul că sciții, o cultură nomadă din stepa eurasiatică, utilizau planta cu aproximativ 300 de ani înainte de aprecierilor anterioare.

Complexul funerar, cunoscut sub denumirea Tunnug 1, este situat în Republica Tuva, o regiune a Federației Ruse, în valea Uiuk. Movila funerară, care are un diametru de aproximativ 140 de metri, a fost construită la începutul secolului al VIII-lea î.Hr. pentru membri ai elitei scitice. În cadrul săpăturilor, arheologii au recuperat peste 1.400 de semințe de canabis, multe dintre ele intacte după trei milenii, precum și obiecte funerare din aur, arme și echipamente de călărie.

Prezența semințelor, deși indică o utilizare semnificativă a plantei, nu dovedește singură consumul în scopuri psihoative, deoarece canabisul era cultivat și pentru fibre și ulei. Dovezile decisive au provenit din analiza chimică a șuvițelor de păr uman conservate în camera funerară centrală. Prin utilizarea spectrometriei de masă, cercetătorii au identificat semnale chimice compatibile cu cannabinolul (CBN), un compus rezultat din oxidarea tetrahidrocanabinolului (THC), principala substanță psihoactivă a canabisului, precum și semnale mai slabe ale THC-ului.

Autorul principal al studiului, Gino Caspari, a subliniat caracterul rar al descoperirii: combinarea resturilor vegetale conservate cu țesuturi umane care conțin compuși activi în același context arheologic. El a explicat că corpul uman integrează moleculele asociate canabisului în firul de păr, iar analiza a confirmat expunerea persoanelor înmormântate la substanța psihoactivă.

Contextul ritual al descoperirii sugerează o legătură cu ceremoniile funerare elaborate. Mormântul conține rămășițele a numeroși cai sacrificați și indicii ale unor potențiale sacrificii umane. Cercetătorii susțin că canabisul ar fi putut fi utilizat în cadrul acestor ritualuri, posibil pentru a calma victimele sau pentru a facilita tranziția spre lumea de dincolo, într-un proces ce amintește de descrierile istoricului grec Herodot privind ritualurile sciților.

Deși interpretarea este solidă, unii specialiști au ridicat rezerve legate de posibila contaminare a părului prin contact cu materialul vegetal din mormânt. Cu toate acestea, echipa de cercetare consideră combinația de date ca fiind concluzivă. Echipa continuă acum să secheneze ADN-ul semințelor de canabis, pentru a înțelege mai bine originea și răspândirea plantei în Eurasia în antichitate.

Surse:
Categorii:
Entități:
Etichete:

Vezi sursa originală