Un os fossilizat de picior, descoperit în 2009 în peștera Liang Bua de pe insula Flores din Indonezia, a fost identificat de cercetători ca aparținând unei noi specii extinse de pasăre terestră. Specia, numită Megapodius rokusi, reprezintă primul fosil de megapod găsit vreodată în regiunea Wallacea și este una dintre cele mai mari cunoscute ale genului său.
Peștera Liang Bua este celebră pentru descoperirea Homo floresiensis, un om mic supranumit „omuletul” (hobbit). Deși osul a fost identificat inițial ca fiind păsăresc, el a fost pus deoparte pentru că studiile vremii se concentraseră mai mult pe rămășițele de mamifere. Abia acum, la 17 ani de la descoperire, cercetătorii au reanalizat specimenul după ce l-au comparat cu colecții de megapode vii și extinse, fără a găsi o potrivire.
„Este unul dintre cele mai vechi resturi de păsări pe care le-am găsit în Liang Bua... Aceasta este o perioadă pentru care avem foarte puține date despre păsări...”, a declarat Hanneke Meijer, profesor și conservator de osteologie la Muzeul Universitar din Bergen, Norvegia. Ea consideră că descoperirea permite încadrarea precisă a acestei specii într-o perioadă pentru care există aproape zero date paleontologice aviare.
Megapodii au apărut cu milioane de ani în urmă, în perioada Cretacicului Târziu, probabil în Australasia, înainte de a se răspândi în Indonezia, Melanezia, Filipine și Australia. Spre deosebire de alte păsări, aceștia nu clocesc ouăle pe cuiburi; depun ouăle în mormane mari sau tuneluri și le lasă acolo, fără a mai reveni asupra lor. Specimensul nou descris este cel mai mare membru cunoscut al genului său, cu o greutate estimată la aproximativ 3,9 kilograme (sau 8,6 livre). În comparație, singurul megapod care trăiește astăzi pe Flores, megapodul picioare portocalii, cântărește între 0,5 și 1,2 kilograme.
Specia a fost numită Megapodius rokusi în onoarea lui Rokus Due Awe, un zooarheolog autodidact indonezian care a recunoscut pentru prima dată oasele Homo floresiensis și ulterior a identificat osul descoperit în 2009 ca aparținând unei păsări. „Due Awe a fost un zooarheolog autodidact incredibil și este o onoare să putem numi o specie după el”, a spus Meijer.
Deoarece au fost descoperite doar oasele de la picior, cercetătorii nu pot stabili cu siguranță dacă pasărea putea zbura, lipsind încaiele aripelor. De asemenea, nu cunosc momentul exact al extincției sale, acesta putând fi contemporan cu cel al altor animale găsite în peșteră (precum stârcii gigantici, elefantul pitic Stegodon sau Homo floresiensis) sau mult anterior. Descoperirea subliniază cât de mult rămâne de descoperit în regiunea Sud-Est Asiatică, considerată un punct fierbinte al biodiversității.